RUMANO - Viorel Dan (2ºNI)

RUMANO

5.000 DE ANI
Viorel Dan (2ºNI)

Cinci mii de ani si înca sunt îndragostit,
Îmbratisat de oasele tale, respirând mirosul tau.

Cinci mii de ani, si înca mai simt saruturile tale
Dulceata acestor saruturi ce se dau cu savoare.

Ne-a protejat primavara
Cu un cearsaf de flori,
Si in toamna frunzelor uscate,
Melancolia în culori, melancolia.

Cinci mii de ani, în care n-a putut nici vremea,
De-a lungul mileniilor, sa stearga pasiunea.

Si ne vor intâlni,
Si vor sti ca cineva te-a iubit,
Viitorul va fi martor
Cum ca aceeasi iubire
Va dainui pentru vecie… cu tine.

Cinci mii de ani si înca mai pastrez o amintire,
A acelei captivitati fericite ce-a însemnat luna de miere.

Cinci mii de ani si înca mai primesti corpul meu
Ca o lume pustie unde totul este actiune.

Am supravietuit verii
Si obrazului ei fierbinte,
Iar in timpul iernii
Ne-am protejat sub umbra zapezii, acolo la umbra.

Cinci mii de ani, si înca ma caut si ma pierd
În misterul ce nu se schimba al iubirii si al influentei ei.